Reinfiintarea scolii ar fi putut avea loc in anul 1857, cand  unele lacasuri  de invatamant  mehedintene  si-au reluat activitatea, in urma  masurilor luate de autoritatile  Tarii Romanesti pentru intregul principat , insa  din statutul de lege a Invatatorilor si Revizorului Scolilor satesti din Districtul Mehedinti , pe anul restectiv, scoala  de la gruia lipseste. Ea este, in schimb, prezenta  in Almanahul Instructiunii Publice pe anul 1863-1864, publicat de V.A. Urechia, fiind atestat a invatatorul sau  Dim. Popescu . Urmeaza  o noua si foarte lunga perioada neacoperita decumentar, care ajunge pana la sfarsitul primului razboi mondial, dar se poate presupune ca in tot acest rastimp scoala a gasit resurse  sa functioneze.
In septembrie 1918, an an cu care incep documentele  pastrate din fondul propriu, Scoala de la Gruia este atestata cu doua posturi. Ea se afla acum intr-un moment dificil determinat de consecintele nefaste ale ocupatie germane  din timpul razboiului, in urma caruia  scoala a pierdut intreaga biblioteca, gradina din juriul sediului si o parte din inventar.
LA aceasta data, scoala dispunea  de un local cu doua sali  de clasa, mobilier format  din 14 banci, 3 scaune, 2 catedre, 2 dulapuri si alte cateva piese semnificative si material didactic alcatuit din: 3 tablouri religioase, 1 glob terestru, 2 table 2 corpuri geometrice  si 1 ierbar.
In luna septembrie 1918, autoritatea scolara preocupandu-se  de deschiderea corespunzatoare a anului scolar, a intreprins  masurile necesare refacerii  localului. La terminarea lucrarilor, s-a primit instiintatea  din partea comandaturii locale, ca scoala era din nou inchisa, urmand sa fie transformata in cazarma pentru trupele germane asteptate sa soseasca in comuna.
Cladirea  va fi eliberata  la 14 noiembrie acelasi an, dar cursurile n-au putut fi reluate decat dupa repararea  stricaciunilor  si dupa dezinfectare.
Un fapt similar a fost trait  de la Scoala  din Gruia in septembrie  1944, pana la 12 octombrie  acelasi an, cand datorita starii comunei in aria dedesfasurare  a operatiunilor  militare, sediul sau a fost pus  la dispozitia trupelor sovietice . In acest  moment  insa, ea nu se mai afla in localul din 1918, care chiar de atunci  devenise insufficient, datorita cresterii populatiei scolare .
In anul 1919, de pilda  recenzati  302 copii de varsta scolara, din care puteau  fi scolarizati  maximum  de 130 de copii. Din acest motiv, as sugera  infiintarea unui al treilea post care a devenit efectiv  in 1940, cand scoala  a fost incadrata  nu cu trei posture ci cu patru.
Tot acum s-a pus  si problema extinderii spatiului .  in prima  faza, aceasta a fost  solutionata prin  afectarea pentru scoala  a unei Sali de la sediul primariei. Fiind  vorba  doar de  un expedient , in 15 februoarie  1924, consiliul communal a hotarat ca scoala  sa ocupe in viitor localul  de pana atunci al primariei unde putai fi amenajate  patru Sali de clasa .
Cu unele raparatii effectuate in anul 1929 acest local a fost folosit  pana la al doile razboi mondial, oferind  posibilitati corespunzatoare  d studio si pentru  effective mai  ridicate de elevi . Din  acest  punct de vedere , in  1921-1922, numarul inscrisilor s-a ridicat  la 201, in 1944 la 239, iar in 1945-1946 la 248 elevi din care 141 baieti iar  restul fete. Corespunzator acestei evolutii  a populatiei  scolare, in mod  paradoxal , numarul  cadrelor didactice  a ramas constant exceptand anii  celui de-al doilea razboi mondial cand a scazut la trei, revenind la patru  in anul 1945.
Pe tot parcursul de la 1918 la 1945 -1946, pentru care documentele  contin referiri in acest sens, personalul didactic  care a slujit scoala s-a straduit  mai profund, orientandu-l dupa programa analitica  “intocmita” potrivit cu spiritul timpului si cerintele practice locale.
Perioada interbelica a adus insa alte infaptuiri Scolii din Gruia.
Astfel, in anul scolar 1921-1922, a fost infiintat muzeul  scolar  si a fost reinfiintata bibioteca. In 1925, pentru lectiile de lucru manual a luat nastere atelierul de tamplarie. In acelasi an scoala dispunea de un teren de 5 ha,  atribuit pana la reforma agrara, precum si  de o gradinita amenajata in jurul localului in suprafata de  ½ ha .  Pana la sfarsitul perioadei interbelice argument ale procesului instructive-educativ  au sporit necontenit, astfel ca in anul 1945-1946, pe langa  cele mentionate, scoala a dispus ori sa folosit de o cooperative popular, cor scolar, banca popular, farmacie, cantina, un lot experimental  si de un material didactic sensibil imbogatit.
Cu toate aceste bunuri scoala tot a intrat dupa 1948 intr-o noua  etapa a existentei  sale, subordonata integral obiectivelor invatamantului romanesc socialist care au fost succesiv, lichidarea analfabetismului si generalizarea invatamantului de 7, 8 clase.
Intre anii 1969-1990 scoala a avut in structura sa  clasele I-X, dispunand de un local nou, cu 10 Sali de clasa, laborator de fizica-chimie,  biblioteca si  incadrata cu personal didactic calificat pentru toate nivelurile de invatamant.